ultimele lacuri ale nopții

mereu într-o dungă
deznădejdia atârnă grea

somnul se zgâieşte dincolo
de hotarul uitării rătăcite
închipuirile mărşăluiesc
dezordonat expunând clipe
înconjurată de umbre bănuiala învârte
gândurile întunericul îşi tatuează urmele
încăpăţânat răutatea
agăţă minţi disperate

ziua a devenit prea fierbinte
pe-acoperişuri aglomerate
ritualul ne sileşte să taiem beregate

m-aşteaptă zile strâmbate de furtuni
săptămâni urcând în brocarturi cenuşii
rănile se vor naşte roase de vânturi
cum aş ocoli aceste anotimpuri!
însă alegerile par predestinate
visele se retrag incinerate

în tot acest timp
lumina de mai
născoceşte vitralii
înfigând emoţii necunoscute
ce şerpuiesc aiurite printre sforile păpuşarilor

scutură-mă, Doamne, de fum
trebuie să pornesc la drum!

sunt atât de hotărât că aş putea urca un munte
păşind prin praful timpului
fără să alunec nici măcar un milimetru

Atenţie! Lupul a ieşit la vânătoare