ultimele lacuri ale nopții

mereu într-o dungă
deznădejdia atârnă grea

somnul se zgâieşte dincolo
de hotarul uitării rătăcite
închipuirile mărşăluiesc
dezordonat expunând clipe
înconjurată de umbre bănuiala învârte
gândurile întunericul îşi tatuează urmele
încăpăţânat răutatea
agăţă minţi disperate

ziua a devenit prea fierbinte
pe-acoperişuri aglomerate
ritualul ne sileşte să taiem beregate

m-aşteaptă zile strâmbate de furtuni
săptămâni urcând în brocarturi cenuşii
rănile se vor naşte roase de vânturi
cum aş ocoli aceste anotimpuri!
însă alegerile par predestinate
visele se retrag incinerate

în tot acest timp
lumina de mai
născoceşte vitralii
înfigând emoţii necunoscute
ce şerpuiesc aiurite printre sforile păpuşarilor

scutură-mă, Doamne, de fum
trebuie să pornesc la drum!

sunt atât de hotărât că aş putea urca un munte
păşind prin praful timpului
fără să alunec nici măcar un milimetru

Atenţie! Lupul a ieşit la vânătoare

Bună dimineaţa! Aţi fost cuminţi?

zdrenţuit întunericul a sfârşit zvonind încă o dimineaţă
este ora 6:45 umflat ca dovleacul
soarele se rostogoleşte în valuri de chihlimbar
râde de mine, naivul...

ridic degetul
barbar

n-am înghiţit niciodată răutate pură
până acum,
ustură?
viaţa e dură...
războiul se-nsoţeşte doar cu doamna durere
pot să agit pumnii cât vreau
suntem „pâine şi circ”! Ptui!!
adio încredere!
ascunşi fariseii râdeau

gata cu deghizările

ce-i mort, mort rămâne
trebuie să las furia, mândria deoparte
naivităţile, melodrame bătrâne...
trebuie sparte

Ştiu!

Taci, prostane!
sunt sătul de şicane

ce asculţi nu este fiere

lăsaţi-mă-n pace, nu scoateţi cleştii
n-am timp de toţi maneliştii

Sweet Lord, naiba să-i ia de nenorociţi
au crescut gheare
au născut dinţi

Împletiri

toamnă, degete ude,
șoapte uitate clipesc rar,
adânci gânduri ascund comori,
hoinare îmbrățișări
tristeţi...

mâinile tale
mă-mbracă-n vise
desenez un chip
eu, doar un izvor
semn pentru tine
pe țărmuri străine

te păstrez într-un mail
mă scaldă umbre,
îţi scriu:

toamnă, degete ude,
scutură-ţi inima,
priveşte în mine,
lumină

tu

Crom

galben vălurit de lună
curs pe lutul galben brun
galben făinos porumbul
în al toamnei galben sân
galben de bolnav e timpul
strâns în vechii galbeni pumni
și de parcă nu-i de-ajuns
alte patimi au pătruns
galbenii strânși de-avarii
unor jalnice scenarii
dominând aroma serii
gustu-ngălbenit al fierii,
înghițită zi de zi
galbena amărăciune
din oferta-acestei lumi

ce-aș putea ca să mai spun?
ceru-i galben a furtună
peste galbenul pământ

deși totu-i aberant
pentru noi un dar ceresc
galbenul Dumnezeiesc

O singurătate pentru fiecare

despuiat de întrebări
tac şi privesc
reflectând la starea proprie
rătăciți
și tu și eu
în universuri paralele
între noi doar frigul
împletind cuvintelor
răsărituri însângerate