joi, 10 decembrie 2009

în şase paşi

din ploi despletite
beţie amară
umbrele - adună
ecouri pe stradă
a bocet atârnă
tăcerea albastră
în şişuri de beznă
durerea se leagă
sub paşii de gheaţă
câmpia se-ncheagă
în os de lumină
asprimea păleşte
sub piele de noapte
gânduri şi şoapte
de fiinţă pustie
ce nu se cunoaşte

miercuri, 25 noiembrie 2009

Noi

Suntem cârtiţe
tenace ne mişcăm
într-un perimetru restrâns
cât se poate de împăcaţi
cu trucurile proprii
urmele noastre sparg
regularitatea zilei
pășim inconștient peste fisuri
mâzgălind pânze
cu ploi monotone

o dată, o singură dată dacă
ne-am opri
am scormoni angoasele celorlalţi
nevăzători aflaţi în alte găuri
pe alte planete
am cerceta ochiul făcut pe dos
care ne mână înainte
încercând evadarea din
sminteala acestui
secat univers

ne-ar trebui
şanse înafara timpului
să plonjăm pe alte căi
la sânul vreunei lumi
iluzorii
în profunzimile unei iubiri
imaginare
în dorinţa de a ne regăsi
pe noi, pietrele calde
ale începutului

luni, 2 noiembrie 2009

toamnelor târzii

În ploaia toamnelor târzii
îmi liniştesc gândurile
întind mâinile să aflu adevărul
să văd, să ating, să gust, să trăiesc
privesc apa
îi urmăresc unduirile
le compar cu palmele mele
tremurul pietrelor ude
clipa îşi poartă lumina peste pielea mea dansând
se strecoară printre umbrele degetelor
în vreme ce curge, freamătă, se retrage
se răsuceşte şi alunecă
scufundându-se în beznă
mă deschid înaintea ei
o invit să mă cuprindă
iar şi iar
până când voi fi mulţumit
de felul în care stăpânesc
echilibrul

joi, 22 octombrie 2009

Crochiu

ne-mbie toamna blândă
cu-aromele din cramă
pe străzi frunza caducă
nestingherit se plimbă
miresme de zacuscă
hălăduiesc din vară
zori se trezesc sub bură

flori pe-alei striveşte bruma
sub călcătura-i ponegrită
melancolii ne taie calea
cu falnice tristeţi
umbrelele dansează
neliniştile firii
arsura despărţirii

duminică, 13 septembrie 2009

ultimele lacuri ale nopții

mereu într-o dungă
deznădejdia atârnă grea

somnul se zgâieşte dincolo
de hotarul uitării rătăcite
închipuirile mărşăluiesc
dezordonat expunând clipe
înconjurată de umbre bănuiala învârte
gândurile întunericul îşi tatuează urmele
încăpăţânat răutatea
agăţă minţi disperate

ziua a devenit prea fierbinte
pe-acoperişuri aglomerate
ritualul ne sileşte să taiem beregate

m-aşteaptă zile strâmbate de furtuni
săptămâni urcând în brocarturi cenuşii
rănile se vor naşte roase de vânturi
cum aş ocoli aceste anotimpuri!
însă alegerile par predestinate
visele se retrag incinerate

în tot acest timp
lumina de mai
născoceşte vitralii
înfigând emoţii necunoscute
ce şerpuiesc aiurite printre sforile păpuşarilor

scutură-mă, Doamne, de fum
trebuie să pornesc la drum!

sunt atât de hotărât că aş putea urca un munte
păşind prin praful timpului
fără să alunec nici măcar un milimetru

Atenţie! Lupul a ieşit la vânătoare

Bună dimineaţa! Aţi fost cuminţi?

zdrenţuit întunericul a sfârşit zvonind încă o dimineaţă
este ora 6:45 umflat ca dovleacul
soarele se rostogoleşte în valuri de chihlimbar
râde de mine, naivul...

ridic degetul
barbar

n-am înghiţit niciodată răutate pură
până acum,
ustură?
viaţa e dură...
războiul se-nsoţeşte doar cu doamna durere
pot să agit pumnii cât vreau
suntem „pâine şi circ”! Ptui!!
adio încredere!
ascunşi fariseii râdeau

gata cu deghizările

ce-i mort, mort rămâne
trebuie să las furia, mândria deoparte
naivităţile, melodrame bătrâne...
trebuie sparte

Ştiu!

Taci, prostane!
sunt sătul de şicane

ce asculţi nu este fiere

lăsaţi-mă-n pace, nu scoateţi cleştii
n-am timp de toţi maneliştii

Sweet Lord, naiba să-i ia de nenorociţi
au crescut gheare
au născut dinţi

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Împletiri

toamnă, degete ude,
șoapte uitate clipesc rar,
adânci gânduri ascund comori,
hoinare îmbrățișări
tristeţi...

mâinile tale
mă-mbracă-n vise
desenez un chip
eu, doar un izvor
semn pentru tine
pe țărmuri străine

te păstrez într-un mail
mă scaldă umbre,
îţi scriu:

toamnă, degete ude,
scutură-ţi inima,
priveşte în mine,
lumină

tu

joi, 10 septembrie 2009

Crom

galben vălurit de lună
curs pe lutul galben brun
galben făinos porumbul
în al toamnei galben sân
galben de bolnav e timpul
strâns în vechii galbeni pumni
și de parcă nu-i de-ajuns
alte patimi au pătruns
galbenii strânși de-avarii
unor jalnice scenarii
dominând aroma serii
gustu-ngălbenit al fierii,
înghițită zi de zi
galbena amărăciune
din oferta-acestei lumi

ce-aș putea ca să mai spun?
ceru-i galben a furtună
peste galbenul pământ

deși totu-i aberant
pentru noi un dar ceresc
galbenul Dumnezeiesc

marți, 1 septembrie 2009

O singurătate pentru fiecare

despuiat de întrebări
tac şi privesc
reflectând la starea proprie
rătăciți
și tu și eu
în universuri paralele
între noi doar frigul
împletind cuvintelor
răsărituri însângerate

joi, 27 august 2009

tu ce faci?

pe-acolo-aici
cu un mic zâmbet furat
sau poate-n dar căpătat
de la soare răsare
de prin abecedare
rostogolesc
și bolborosesc
poveşti pentru pitici
printre coperți cu arici
şi ca un pricolici
să nu mă contrazici
caut podele-n stele
sper să m-ajute albinele
să caţăr balustradele
de-aici pân’ la Orion
desenez un canion
şi-mi ridic un bastion
totul doar cu un creion
după-așa cascadorie
plec într-o călătorie
să-mi deschid o brutărie
mică cât o farfurie
unde coacem geometrie

ochii închid și visez
în deşert mă așez
spațiul necunoscut
„unde exişti neprefăcut”

pe-acolo-aici



inspirată de un vers din poezia „august în toamnă”, Victor Marinescu
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/13900375/august_%C3%AEn_toamn%C4%83

joi, 13 august 2009

întorc capul după fiecare noapte

dacă, ar fi să plec
voi lua cu mine chipul tău și arzândele-ți șoapte
flămânde de lumină
ca timpul să ne aparțină

dacă ar fi să plec
voi picta pe nisip basmul întâmplării
te-ai îmbrăca cu mine
în fiecare amănunt
să simţi că trăiesc

dacă ar fi să plec
voi ridica din mângâierile tale culcuş
după colţul ochilor aproape gândului
să-ţi fiu zâmbetul

dacă ar fi să plec
voi părăsi iluziile copilăriei
împletind alte anotimpuri din
fumul străinelor gânduri

dar azi...
azi mai rămân

o clipă

luni, 27 iulie 2009

frustă tăietură de bisturiu

sunt înger zămislit
cu rădăcini de piatră
trupul meu închide demoni
ce se strecoară în fiecare crăpătură
din ţărâna nedesțelenită strivindu-mi
fructele nenăscute mirajul
rămâne la uşa mea
înfometat

vineri, 17 iulie 2009

Singur cu iarnă

singur acasă
răsfoind noua carte
m-au prins zorile

miros de cafea
adie dinspre Lipscani
gri pe străzi şi-n cer

miercuri, 15 iulie 2009

un ciob de gheaţă ce refuză să se topească în mâna mea

plouă...
stropi calzi aleargă în herghelii cenuşii
prin dezordinea pietrelor

ai scris...
cuvintele m-au alungat
în amurgul căţărat pe coamele minţii
copleşit de o oaste de coşmaruri
mă întreb ce s-ar putea întâmpla...

pentru o prea lungă secundă
mă simt înfrânt
aruncat într-o groapă
cu doi metri de noroi peste chip

și plouă...

adevărul
îmi spală faţa de rânjetul unor sentimente aiurite
şi-au ţesut pânza în colţurile buzelor
pe ecran scrisoarea înmugureşte a ceaţă
literele s-au preschimbat în praf

independent de mine trupul
se cutremură cu un icnet
răsuflarea se încreţeşte a durere
tropotind sălbatic gândurile
călăresc sufletul

o clipă,

apoi
logica mă reaşează din nou
între rânduri, trag aer în piept,
adânc mi-arunc privirea căutându-te
dincolo de pixeli

un fulger de mânie mă înghesuie
la naiba! îmi spun
arunc dorințele din cercul zdrenţuit
te privesc în ochi, vorbim despre vreme
și renunţ la tristeţe ca la o păpuşă
mototolită

undeva în mine plouă,
plouă amar

e timpul meu să zbor
însă...

luni, 22 iunie 2009

Baby, don’t cry tomorow

inimă, scrie
timpul mă arde,
cenuşă e mâine
şi ca cenuşa se-mparte
în vânt,
în cuvânt
în zbor

sau în dor?!

miercuri, 17 iunie 2009

Păpuşi

colţul acesta mă inventează pe mine liniile tale
născocesc alt cotlon din când în când
toate bazele sunt rezervate ne învârtim
unul în jurul celuilalt într-un dans subtil
în care nu se regăsesc cuvinte să ne însoţească
menuetul printr-un întuneric ce ironizează
urmele cârpim aceleaşi întâmplări de când lumea
dăruiţi cu priceperea de a cuprinde magicul
împletim chingi peste ochi speranţa o aruncăm
peste umăr încercând să controlăm fiecare
cădere mai jos, adânc singurele sunete
bufnetul vântului şoptind nisipului prelins din piatră

din când în când ne ştergem fruntea cu o mânecă
şi sperăm că totul va merge bine

vineri, 12 iunie 2009

Cameră cu vedere spre apus

un plâns tăcut, versul meu,
nu-i aşa?
de parcă sufletul îmi fusese sterilizat
am privit o clipă doar într-o lume tulbure
vârtejul unde jocurile devin infame
la suprafaţă totul e atât de frumos
adâncurile îţi întorc stomacul pe dos

ce spui?
în regulă, avem treabă,
să ne apucăm degrabă

am cinsprezece ani
și-n pletele castani
zilele mi-erau adormite

cu marginile minţii am sesizat
praful ce păşeşte între noi și vântul
clipoceşte cu valuri de foc

am aterizat pe neaşteptate în poala voastră
fără să respect limitele, de fapt zidurile de voi ridicate
pentru că teama s-a ghemuit în curtea voastră

ca de obicei, voi faceţi
ce ştiţi mai bine,
modelaţi

nu, nu te deranja să răspunzi
vreţi să fiu altcineva, ştiu
glasuri fără chip sunteți
în luptă cu vocile mele
încearcă să-mi îngroape credinţa
creionând ceva... ceva întunecat şi rece

de mirare că mă ascund în cele mai adânci umbre şi privesc?

nu judec, observ,
mă întreb oare voi mai vedea lumina zilei vreodată
sau mă voi lăsa înghiţit de întuneric
voi dispărea fără urmă

cu toate cele o mie de picioare frica
se furişează tiptil pe spinarea mea

gheaţa din voi îmi vorbeşte, cuvintele sunt moarte

luni, 1 iunie 2009

de unde vin?

te-ascult cum îmi vorbeşti
dar ştii de unde vin ameţitoare
cuvintele cu trup de soare
cu care mă ademeneşti?

ascult cum îmi vorbeşti
dar unde încep adevăratele
cuvintele cu ochi de stele
ce noaptea o îmbogăţesc?

când te îndrăgosteşti
spusele călătoare ca-ntr-un balet
cutreieră culmile de suflet
trebuie doar să îndrăzneşti

duminică, 31 mai 2009

pentru cântecul ce tresare în mine

Doamne, dă-mi aripă cuvântului
peste hârtie tăria vântului
miros de ţărnă şi mângâiere
graiul să-mi cu trup de baiadere
s-alung negura durerilor
cu-aroma de lavandă a serilor
pentru izul de-ngheţ al coşmarurilor
seducătoarea cântare a râurilor

încă, dă, Doamne, plăpândului
din palma de-argint a gândului
puteri să-alinte cerurile albastre
şi cântece cu stele din glastre

şi dezbrăcat de rele
încolo spre apus
vom fi vioară Ta şi-arcuş

sâmbătă, 30 mai 2009

Nuanţe portocalii

amărăciunea a venit la mine
după prima bătălie
pe atunci aveam încă
urmele copilăriei pe cizme
şi promisiunea unei lumi întregi
se întindea dinaintea mea
înscrisă în apele ochilor
naivitatea mi-era strălucitoare
fără nici o zgârietură
şi o purtam ca pe un stindard
personal

azi fiecare lovitură
mă bântuie dureros
salutându-mă dimineaţa
ca nişte vechi camarazi

mă întreb
aş fi putut face alte alegeri
care să mă trimită pe alt drum...

mă întreb
dacă ultragiul faţa de nedreptăţile din jurul meu,
faţă de depravarea lumii
nu se vor veşteji
pe străzile neluminate ale rutinei...

pot oare, gesturile mele
să-ndrepte răul,
nedreptatea?

nu ştiu
probabil nu
dar pot să înapoiez unui om viaţa,
speranţa

joi, 28 mai 2009

îmbrăţişând liniştea

faptele mici şi meschine
nu mă pot tulbura

dansaţi!

dansul ar putea fi o scuză
pentru a evita apăsarea realităţii
un mod de a crea inevitabilul
care intră în marş
prin porţile voastre
punând capăt jocului

ştiu!
viperele aşteaptă
s-o rup la fugă îngrozit

dansaţi!

am să mă descurc singur
dar nu vreau să mă gândesc la asta
nu-mi place

când voi avea timp
voi găsi remediul

până atunci
să dansăm dement
în lumina muribundă
a lumii

dintre zile

sunt geamăn
înger modern
neatins de prezent
peţesc cuvinte
între prezent şi trecut
răscolindu-mă

sâmbătă, 23 mai 2009

Trupul tău, vioară

din motive numai de Domnul ştiute
trupul tău e o vioară
ce-mi scrie muzica
braţul tău poartă arcuşul
prin toate camerele din inima mea
peste ani, peste vieţi, peste spaţii
mâinile se vor întâlni, se vor atinge
vor desena culori iar
ciudatul arcuş
ne va-mbrăca
în inimaginabile motive
de sunete

Late november

târzie toamnă
un braţ de crizanteme
a uitat în dar

risipiţi de vânt,
ne colindă dorinţe
rătăcim tristeţi

viaţa

întâile aripi,
energii boreal plăsmuite,
suflete-n vise.

vârstă fecundă
dulci culori amare
adolescenţa

Ȋntre rece şi cald

lăstuni în aer -
în coşul de răchită
roşii lalele

singurătate –
vârfuri veşnic ninse
deasupra stele

Ape

umbre albastre -
sub teiul singuratic
drumeţ însetat

târzie amiază
sub ropotul de ploaie
s-a frânt cireşul

Prin noapte

plimbări de seară
pe-mpovărate cărări
de putred frunziş

steaua-nserării -
pe faţa ruginită
a frunzelor, ploi

Nisip şi stele

cioburi sidefii
risipite petale
noaptea pe nisip

călătoarele
plecând spre ţările calde
linişte-n ramuri

Basme

castani în flăcări
pe trotuar cafenea
pustie-n noapte

lângă foc, basme -
peste coarne de gheaţă
un strop de soare

Contraste

întins la soare
pled auriu peste deal
păpădiile

loc de popas -
buchet de crizanteme
îmbracă crucea

marți, 19 mai 2009

Poem

clipe din noapte
au încolţit o joacă
sau pâclă şi durere?!

dansând sub ploi de argint
minţile-nfierbântate
din ce fântână-au băut
de cântec sau minciună?

luni, 18 mai 2009

Lumea mea

la un capăt al lumii mele stă luna,
din celălalt, soarele mă veghează;
în faţă cerul, spatele sprijină Pământul;
ochii deschişi trăiesc ”ziua”
pleoapele „noaptea” o visează.



2007

duminică, 17 mai 2009

Scrâşnind

am visat o lună
cu feţe schimbătoare
se rotea nebună
pe hotarul primordial al timpului
tineri se bâlbâiau
ameninţând echilibrul
bătrâni neputincioşi
îngenunchiau la marginea drumului

tunetul a încreţit faţa nopţii
ecoul lovitură întârziată
a căzut peste zâmbetul lumii
golit de sânge

Reţeta poveştilor şi poeziilor

Pentru o foarte bună poveste
sau poezie,
avem nevoie de rime,
aşa... cam vreo mie.

Literele, toate din alfabet,
Să nu ne zgârcim,
doar facem banchet.

Balauri şi pocitanii, neapărat,
„răul” e pretutindeni, trebuie studiat.

Mult „bine” este în lume,
de aceea adăugăm albume,
cu prinţi, prinţese, cavaleri
dar şi ţărani,
ce am face fără ei, boieri!

Printre personaje vor fi regi,
drepţi sau lăudăroşi,
morari aventuroşi,
brutari conştiincioşi.

Diplomaţi vor fi bucătarii,
iar înţelepţi făurarii.

Nu pot lipsi hoţii, pescarii,
Fetele inimoase
şi vrăjitoare geloase.

Bun! Cred că lipseşte ceva.
Ştiu!

Zece grame de castele,
cam tot atâta de căsuţe mititele,

pământ cât vezi cu ochii,
pictat cu munţi, câmpii,
şi ierburi smaraldi,

pârâuri zlobii, copaci fermecaţi
zâne cadâne, pietre magice
şi spiriduşi jucăuşi.

Ce lipseşte? Un cer senin,
doar uneori stropit cu nori,
şi bărci plutind printre peştişori.

Totul se amestecă bine şi se coace în cuptorul inimii.

Poftă bună!



Textul de la care a pornit poezia, se referă la personajele din poveştile mele. Multe nu sunt postate, însă fac parte din ciclul ”Mici poveşti pentru pitici”.

sâmbătă, 16 mai 2009

ascultând Gary Moore

ating absent hârtia
deja nemultumit
o chitară zbârnâie prosteşte
gheare de linx zgârâie şira spinării
înăuntru departe
magnolia de fier aşteaptă încordată
nu înfloreşte încă la suprafaţă
partea cea mai rea
e că nu ştiu nimic despre asta
mi-ai spus doar că timpul crapă toate iubirile

vineri, 24 aprilie 2009

duminică, 15 martie 2009

Blue Moon


Două cuvinte -
pulbere de suflete
hăţiş de stele








sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Anotimp

unde-s frunzele?
pe crengile livezii
doar flori de omăt

Despre mine

Fotografia mea
Cărţi publicate: "Muguri", antologie - 2006, Cluj-Napoca "Gesturi fireşti" - 2007, volum de proză, Iaşi "Poveştile de la Bojdeucă" - 2008, proză, Iaşi "Plictiseală si propuneri" - 2004, Cluj "Poveşti, povestiri, poezii" - 2005, Cluj "Mici poveşti pentru pitici" – 2006, Cluj, "Aripi pe cerul poeziei" - 2008, Giurgiu. Ana Basis, poezie, Brasov - 2008. Apariţii în: Revista literară „Oglinda literară”, revista literară „Visul”, revista „Agero”, „Universul copiilor”, revista „Muguri”, presa locală şi străinătate, mai ales în Franţa şi Canada.